duminică, 28 mai 2017

Barcelona: Ploaie și Parcul Guell, soare și Hospital Sant Pau - 2017 (III)

În ultima zi în Barcelona am ajuns și la Parcul Guell, că tot luasem biletele cu o zi înainte, când astrele nu se aliniasera ca să putem vizita zona monumentală a parcului. De aceasta dată însă nu ne-am topit la soare, ci a plouat pe tot parcursul vizitei, mai întâi mărunt, apoi cam tare. Nu pot spune că vizita a meritat investiția de 12 euro, în condițiile în care zona monumentală a parcului poate fi văzută și din exterior destul de bine.

În zona monumentală poți intra prin Teatrul Grec sau Plaça de la Natura, o terasă întinsă, înconjurată de o bancă-balustradă ondulată, decorată cu bucățele colorate de ceramică. Gaudi era un adept al refolosirii materialelor și acest aspect a ajuns un fel de semnătura a sa, prin folosirea diferitelor resturi de ceramică în decorarea construcțiilor sale, dându-le un aer jucăuș și original. De aici se poate vedea întreg orașul de sus, iar dacă nu ar fi plouat, aș fi putut să mă odihnesc pe marginea balustradei colorate. Mozaicul bucăților mici de faianță și sticlă mi s-a părut fascinant, plin de imaginație, parcă fiecare mică bucățică se afla exact acolo unde îi e locul, ca într-un puzzle.


Această porțiune din parc se afla deasupra Sălii Hipóstila, care o susține prin cele 86 coloane de inspirație dorică, care însă au fost reinterpretate într- manieră specifică lui Gaudi. De aici, cobori pe scara Dragonului și poti admira celebra salamandra. Dacă ai răbdare și îți aștepți rândul, poți face o poză cu aceasta. Datorită ploii eu am reușit să surprind salamandra singură, fără sumedenia de prietenei ce îi dădeau târcoale. 





Odată ajuns jos, poți vedea mai de aproape cele două căsuțe de turtă dulce ce străjuiesc cealaltă intrare în zona monumentală. Planul inițial era să existe 60 astfel de reședințe rezidențiale, însă până la urmă au fost construite doar aceastea două și casa în care ulterior a locuit chiar Gaudi, care poate fi vizitată separat.





După ce am vizitat pe timp de ploaie zona monumentală a parcului Guell, am pornit spre Hospital Sant Pau, celălat obiectiv pe care îl ratasem cu o zi înainte. Între timp norii s-au risipit și soarele și-a făcut din nou apariția pe cer, după siesta de dimineața, când a cedat locul norilor plumburii.

Aș fi stat o veșnicie în curtea interioară a fostului spital, la umbra unui portocal, cuprinzând cu privirea pavilioanele construite în stil Art Nouveau de către Domenech i Montaner, un alt geniu al arhitecturii catalane și profesor al lui Gaudi.

Majoritatea pavilioanelor pot fi vizitate, fiind amenajate de așa natură ca să ofere informații utile despre condițiile oferite spital în secolul XX. Hospital Sant Pau ne arată că frumosul poate ajuta la refacerea pacientului, fiind o legătură strânsă între trup, minte și starea sa de spirit, care pot fi însănătoșite prin intermediul artei.

Hospital Sant Pau s-a dovedit cireașa de pe tort a călătoriei, o bijuterie arhitecturală destul de puțin promovată, motiv pentru care nu a fost deloc aglomerat și m-am putut plimba în liniște prin paviloane sau prin grădină, lucru destul de rar într-un oraș aglomerat cu turiști cum este Barcelona.




















Aș fi stat toată ziua în acest loc incredibil de frumos, dar mai trebuia să ajungem și la aeroport. Oricum dacă ajungeți în Barcelona, nu ocoliți acest loc spectaculos. Vă va încânta toate simțurile!

Iar acum călătoria ia sfârșit, este timpul să ne întoarcem acasă, cărând pe lângă bagaje, amintiri și impresii din capitala Cataloniei, impresionați fiind de arhitectura acestui oraș, cu clădirile sale emblematice, de palmierii și papagalii ce animă orașul și de izul relaxant, specific Mediteranei.




S-ar putea să îți placă și:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...