sâmbătă, 15 octombrie 2016

Santorini: Kamari, Thera Antica, Perissa și o călătorie zbuciumată cu barca - 2016 (II)


Lângă stațiunea Kamari, la o înălțime de 396m, pe culmea dealului Mesa Vouno, se află ruinele anticei cetăți Thera, a cărei istorie începe în secolul VIII î.e.n. și se încheie un mileniu mai târziu, în secolul VIII e.n. 

Drumul către aceste fragmente de istorie antică poate fi parcurs cu mașina, pe un drum îngust cu serpentine, iar cei care vor  să facă puțină mișcare pot urma o potecă destul de abruptă care te duce până la cetate după un urcaș ce durează aproximativ o oră. 

Ruinele cetății pot fi vizitate până la ora 14:30, motiv pentru care am fost nevoiți să ne aventurăm în această drumeție în compania soarelui arzător, care ne-a fost tovarăș nedespărțit până la cetate, unde i s-a alăturat și un vânt zdravăn. Traseul a fost destul de anevoios, însă priveliștea stațiunii Kamari și a mării Egee văzute de sus ne-au recompensat efortul depus.

Stațiunea Kamari văzută de sus
Biletul de intrare costă 4 euro și îți permite vizitarea întregului sit arheologic, dându-ți șansa să îți imaginezi cum arătau în perioada sa de glorie casele de piatră, străduțele înguste, forfota oamenilor în agora sau actorii gesticulând fervent pe scena teatrului în aer liber. De sus poși vedea în stânga stațiunea Kamari, iar în dreapta stațiunea Perissa, care în antichitate erau porturi ale cetăți, care asigurau transportul cu bărci și corăbii pentru oameni, alimente sau alte bunuri.

Ruinele cetății antice Thera


Stațiunea Perissa văzută de sus
Plaja din Perissa
De la cetate am coborât spre Perissa, pentru a vedea ce are de oferit această stațiune. Cred totuși că între cele două stațiuni, Kamari a fost o alegere mai bună, fiind o stațiune cu mai multă personalitate și poftă de viață. În Perissa, în compania aceluiași soare dogoritor, ne-am plimbat de la un capăt la celălalt și pentru a evita urcușul, am luat barca înapoi spre Kamari, călătorie ce a costat 5 euro și a oferit senzații de neuitat. Vântul bătea puternic, mare era agitată, iar vasul nostru se clătina când pe o parte, când pe cealaltă, dându-ți senzația că dintr-o clipă în alta se poate răsturna. Deja calculam probabilitatea de a reuși să înot până la stâncile amenințătoare pe lângă care navigam în caz de naufragiu, însă văzând chipul calm al căpitanului mi-am dat seama că era probabil o călătorie ca multe altele pe care le-a întreprins bărcuța noastră. Clar, dacă aveți cel mai mic simptom de rău de mare alegeți altă variantă de transport!


S-ar putea să îți placă și:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...