duminică, 30 octombrie 2016

Palatul Cantacuzino din inima Bucureștiului

Străbătând la pas Calea Victoriei, poate ți-a atras atenția „Casa cu lei”, care adăpostește în prezent „Muzeul Național George Enescu”, și te-ai întrebat ce povești ascunde acest palat construit în stil baroc, pe patru niveluri, cu un subsol înalt, un parter cu ferestre în arc de cerc cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconașe din fier forjat și o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel poreclit Nababul datorită averii sale fabuloase, a lăsat moștenire generațiilor viitoare trei palate impresionate: Palatul Cantacuzino din Bușteni, Micul Trianon din Florești și Casa cu lei din inima Bucureștiului.


„Casa cu lei” a fost construită între anii 1901-1903 de către arhitectul Ion D. Berindei, cel care are în palmares și alte construcții spectaculoase, deosebit de frumoase, precum Palatul Culturii din Iași, Micul Trianon de la Florești sau Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București. După moartea „Nababului” în 1913 palatul a revenit moștenire fiului său Mihai. Acesta a murit la rândul său în anul 1929, palatul ajungând în posesia soției sale Maruca, prietenă și confidentă a reginei Maria, care a devenit în decembrie 1939, soția compozitorului George Enescu. Edificiul a găzduit un muzeu dedicat marelui compozitor începând cu anul 1956, la un an după moartea maestrului, iar din anul 1990 a devenit muzeu național.

Când am vizitat pentru a doua oară muzeul „George Enescu”, prima impresie a fost că nu este deschis publicului, când am văzut curtea pustie, intrarea închisă și un lanț pe una dintre porțile de fier. Însă căutând o cale de acces, am găsit o poartă micuță care s-a deschis când am apăsat pe clanță, după care am pătruns timid în curte, încă având impresia că s-ar putea să fie nevoie să ne întoarcem acasă fară a vizita muzeul.


Fațada palatului este dominată de intrarea ce pare acoperită de o scoică transparentă, în stil Art Nouveau, străjuită de cei doi lei de piatră, de unde și numele dat clădirii de „Casa cu lei”. Înăuntru, în trei săli, pot fi văzute diferite obiecte ce au aparținut maestrului, de la fotografii vechi la partituri scrise de mână. Cu puțin noroc, vizita poate fi acompaniată de muzica clasică ce răsună dintr-una din sălile de concert ale palatului, care în prezent găzduiește și „Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România”.

În spatele Palatului Cantacuzino se află casa în care au au locuit de fapt Maruca și George Enescu înte anii 1945-1946, clădire ce inițial fusese destinată administrației palatului. Această clădire ascunde dormitorul mic și modest al compozitorului, camera mult mai elegantă și luxoasă a Marucăi și salonul de muzică, unde maestrul îți încânta oaspeții cu compozițiile sale.







Din păcate se poate vedea cu ochiul liber că aceste clădiri istorice au nevoie de reparații capitale, atât în ceea ce privește interiorul, cât și exteriorul, fiind vizibile fisurile pereților, straturile de vopsea scorojită, tencuiala căzută. Sper că acest edificiu simbolic pentru ceea ce a însemnat la belle epoque în România nu va fi dat uitării și vom reuși să conservăm cum se cuvine aceast fragment de istorie, parte a identității noastre naționale.

S-ar putea să îți placă și:

Adresă: Calea Victoriei 141, București
Preț bilet: 6 lei
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...