sâmbătă, 30 aprilie 2016

The Mouse Trap, piesa de teatru scrisă de Agatha Christie, care se joacă din anul 1952 în Londra


Fiind un mare fan al romanelor polițiște ale Agathei Christie și făcând investigații de atâta vreme alături de Hercule Poirot, mi-aș fi dorit să pot vizita reședința de vacanță a scriitoarei mele preferate, Greenway din Brixham, Devon. Însă după oarece cercetări în acest sens am decis că este destul de dificil de ajuns din Londra în destinația dorită, plus obositor pentru o singură zi, având în vedere distanța de aproximativ 360 km. În schimb, am aflat că în Londra aș putea vedea piesa de teatru cu cea mai lungă viață, care se joacă din anul 1952, adica de 64 de ani, scrisă de Agatha Christie: The Mouse Trap! (Cursa de șoareci)

Piesa se joacă în fiecare zi, cu excepția zilei de duminică, iar marți și sâmbătă are loc chiar de două ori, la prânz și seara, în cadrul St. Martin's Theater (Convent Garden). Din câte mi-am putut da seama, este singura piesă care se joacă în acest teatru. Mi se pare uimitor ca un teatru să aibă reprezentații zilnice ale unei singure piese, de mai bine de 64 de ani. Cred că este de înțeles însă având în vedere faptul că Agatha Christie este una din cele mai bine vândute autoare a tuturor timpurilor, iar Londra atrage anual milioane de turiști!


Piesa durează 2 ore și 20 minute, incluzând 20 de minute pauză după prima oră de desfășurare. Pentru piesă, mi-am luat biletul online de teamă ca nu cumva să nu mai găsesc locuri în ziua reprezentației, însă acum știu că această teamă nu a fost justificată, teatrul fiind pe jumătate gol. Prețul unui bilet a fost destul de piperat pentru bugetul meu, costând 27.5 lire, existând bilete mai ieftine sau mai scumpe în funcție de locul ocupat în sală. Cel mai ieftin bilet costa 17.5 lire pentru locurile din ultimele două rânduri ale sălii, însă cred că și de acolo piesa s-ar fi văzut foarte bine.

Mi-a plăcut foarte mult interiorul teatrului St. Martin, cu scaunele sale micuțe învelite în catifea roșie, aflate pe rânduri într-o pantă abruptă, pentru a permite fiecărui spectator să vizioneze piesa în condiții excelente.


Nu voi dezvălui intriga piesei sau cine este autorul crimelor, existând wikipedia pentru asta dacă chiar sunteți curioși, cu toate că la sfârșitul piesei spectatorii sunt rugați să pastreze secretul, se pare că cineva a cedat. Piesa mi s-a părut interesantă și mi-a plăcut cum a fost jucată, deși am unele nelămuriri în legătură cu personajele și prezența lor în același loc, care mi s-a părut că nu este foarte bine justificată, precum în romanele scriitoarei. Dar poate nu am fost eu atentă tot timpul, fiind furată de atmosfera și aspectul micului teatru, așa că dacă ajungeți să vedeți piesa îmi puteți confirma sau nu afirmația!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...