sâmbătă, 28 iunie 2014

Pădurea Letea și căluții sălbatici

Una din principalele atracții odată ajunși în Sulina o reprezintă excursiile ce se pot face cu barca pe canalele întortocheate ale Dunării. Așa că nu puteam să ratăm o astfel de șansă odată ajunși aici. 

Excursia a fost organizată chiar de pensiunea unde am fost cazați, Vila Alga, însă există afișe prin întreagul oraș cu astfel de excursii prin deltă. Dar pentru noi a fost mai comod așa, mai ales că pensiunea se află lângă un mic golfuleț de unde ne-a luat barca, dimineața la ora 9, fiind cu totul 9 amatori de senzații tari (aici nu-l pun la socoteală și pe „comandantul” de vas, cu el fiind 10). Călătoria cu barca până în satul Letea a durat aproximativ 2 ore, iar apoi am fost preluați de o trăsură trasă de doi cai nărăvași. Bine, cred că dacă nu ar fi fost „motivați” corespunzător cu biciul, ei ar fi fost cât se poate de pașnici, dar așa ne țineam cu toții bine ca să nu ne piardă pe drum.

Barca care ne-a dus până la satul Letea
Cei doi cai nărăvași care ne-au „tras” până la Pădurea Letea
Satul Letea este o așezare cu aproximativ 400 locuitori, cu case îngrijite, zugrăvite în alb și albastru, cu acoperișul de stuf. Este o așezare foarte pitorească și îmi pare rău că nu ne-am putut plimba mai mult pe ulițele sale, fiind într-o cursă contra cronometru să ajungem la Pădurea Letea. Principala modalitate de a ajunge în satul Letea este cu barca, însă există și un drum pietruit ce leagă Letea de Sulina.

În deltă pot fi văzuți aproape la tot pasul faimoșii cai sălbatici. Aceștia își au originea în caii domestici ai locuitorilor zonei, care fiind mai mulți decât necesarul pentru muncile agricole și pentru transport, au fost lăsați de izbeliște. Însă în loc să se prăpădească fără îngrijirea omului, aceștia s-au încăpățânat să supraviețuiască și chiar să se înmulțească, fiind acum o apariție destul de obișnuită pe malurile Dunării. 

Pădurea Letea este o arie protejată, fiind cea mai veche rezervație naturală din România. Caii sălbatici au fost scoși din pădurea virgină, iar aceasta a fost îngrădită pentru a nu deveni sursa de hrană a acestora. Eu recunosc că mi-ar fi plăcut să pot vedea cai sălbatici printre copacii seculari. Însă în acest sens am avut un mânz frumușel foc care ne-a urmărit peste tot. Da, mie îmi plac foooarte mult caii!

Our stalker :)
Lianele din Pădurea Letea
Există o legendă care spune că în Pădurea Letea ar fi îngropată epava unui vas, însă „ghidul” nostru ne-a spulberat acest mit, spunând că ar fi o creație pentru a atrage turiștii creduli.

În Letea am petrecut aproximativ 2 ore, apoi întorcandu-ne pe alte canale mai puțin umblate la pensiune, unde am revenit în jurul orei 3 după-amiaza, așadar întreaga aventură a durat în jur de 6 ore. Așadar dacă planuiți o astfel de excursie e bine să vă aprovizionați cu apă, ceva de ronțăit, o șapcă, ochelari de soare, cremă de protecție solară, dar și o jachetă impermeabilă, deoarece chiar dacă soarele arde, e foarte probabil sa fie vânt și să fiți stropiți de valurile care se izbesc de barcă când aceasta înaintează.

Și da, Delta Dunării creează dependență așa că aveți grijă, odată ajunși aici s-ar putea să doriți să reveniți „again and again”! :)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...