luni, 6 mai 2013

Cu autocarul până în Dubrovnik...și înapoi!

Am pășit și pe zidurile cetății medievale din Dubrovnik, am putut să văd de sus casele cu acoperișuri de țiglă roșie și apa de turcoaz a mării Adriatice, o priveliște de vis!

Cetatea medievală Dubrovnik

Și acum impresiile călătoriei cu autocarul din București până în Dubrovnik ...și înapoi. Pe scurt ar fi, obositor, dar tare frumos. Cinci zile în care am străbătut nu mai puțin de șapte țări.

Am pornit dis-de-dimineața din București, tocmai de 1 mai, am trecut granița cu Serbia pe la Porțile de Fier I, având șansa să admirăm frumosul defileu al Dunării, urmând să înnoptăm în Belgrad, un oraș care mie îmi este tare drag și în care intenționez să revin într-o bună zi. Apoi am continuat călătoria prin Serbia și Muntenegru, străbătând faimosul canion Tara, al doilea ca mărime din lume, ce a oferit o priveliște impresionantă și „terifiantă” în același timp, văzând prăpastia adâncă de la marginea drumului. Următoarele două nopți le-am petrecut în Cetinje, acesta fiind și punctul de plecare spre perla Adriaticii, frumoasa stațiune Dubrovnik, unde am avut șansa de a petrece patru ore în interiorul cetății medievale. Am traversat apoi Albania, urmată de Macedonia, a cărei capitală Skopije, unde am ajuns tocmai în noaptea de Înviere a constituit o surpriză tare plăcută și nesperată, Skopje fiind o bijuterie de oraș. Da, și aici aș vrea să ajung din nou - am deja în minte câteva obiecte de vizitat în Skopje și Macedonia. În ultima zi am părăsit Macedonia, am traversat Bulgaria și târziu în noapte am ajuns obosiți și acasă.

Dacă ieri eram în agonie în autobuz zicând că nu mai vrea să plec nicăieri o vreme, azi, după un somn bun mă gândesc deja la următoarea „aventură turistică”.

Circuitele cu autocarul îți oferă șansa de a vedea cât mai multe locuri într-un timp foarte scurt. Aș zice că e un călătorit cantitativ și nu calitativ, adică nu prea ai timp să iei pulsul locurile, să te rătăcești pe străduțe mai puțin cunoscute, să vorbești cu localnicii sau să încerci lucruri autohtone. Petreci mai mult timp în autocar decât în afară lui în cursul zilei, la locul de cazare se ajunge seara târziu, iar plecările spre noua destinație au loc dimineața devreme. Dar poți vedea priveliști de vis, ce-i drept, majoritatea prin geamul autocarului, care spre durerea mea, nu stau la pozat. Da, e greu să vezi imagini precum cele din vederi și să nu poți să le imortalizezi pe îndelete, mai ales pentru mine, care iubesc să fac fotografii.

Autocarul nostru a făcut pauze pentru călători la aproximativ trei ore, în general în benzinării, datorită toaletelor gratis și a posibilității de a cumpăra ceva de ronțăit. Și da, femeile în general formează o coadă interminabilă la toaletă, dar eu am adoptat strategia, ori o zbugheiesc prima din autocar, ori aștept până coada se împuținează și mai sunt 2-3 persoane după care mă așez și eu strategic. Doar nu vreau să-mi petrec întreaga pauza la coadă :)

Autocarul a fost confortabil, am avut aer condiționat tot timpul, care a fost foarte apreciat, chiar dacă a fost abia începutul lui mai, afară era foarte cald. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi în iulie sau august. Probabil foarte aglomerat și foarte cald.

Cazările la hotel au fost în Belgrad, Cetinje și Skopje. Hotelurile la care am stat în Belgrad și Skopje au fost tare drăguțe, cu camere spațioase, decorate cu bun gust - și au avut și wi-fi, pentru cei interesați și de acest aspect. Hotelul din Cetinje a fost unul din cele comuniste, renovate, dar nu prea tare. Așa că trebuia să ai grijă pe ce pui mâna, ca nu cumva să se strice. În toate cazurile micul dejun a fost decent, cel din Belgrad fiind cel mai variat și apetisant.

Am avut parte și de ghid în această excursie, pe domnul Andrei Zaharia, care a oferit informații mai mult sau mai puțin corecte și mai mult sau mai puțin utile, folosind expresia „mă rog” la tot pasul. Dacă, de obicei, un ghid încearcă să scoată în evidență frumosul din orice destinație, ghidul nostru a fost oarecum atipic, punctând mereu părțile negative și spunând că destinațiile nu prea oferă mare lucru. Dacă pe unii colegi de autocarul ghidul îi enerva la culme, mie ajunsese să mi se pară amuzant stilul lui aparte de a povesti.

Aceasta a fost doar o avanpremieră la cald a circuitului ce tocmai s-a încheiat, dar voi reveni cu mai multe detalii, descrieri și evident poze (odată ce reușesc să le sortez) - atât pe blog, cât mai ales pe pagina de facebook. So stay tuned ;)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...