sâmbătă, 17 iunie 2017

Hotel Hemus. Sau cum să ai Sofia la picioare.

Sofia a fost orașul meu adoptiv timp de mai bine de patru ani și din acest motiv îmi este foarte dragă. Așa că revin aici ori de câte ori am ocazia, deoarece Sofia este un oraș frumos, verde, pitoresc, cu mâncare gustoasă și oameni primitori.

Până acum, în toate escapadele mele în calitate de turist, adică trei la număr, am ales ca loc de cazare hotelul Hemus, din centrul orașului. Prima oară când am vizitat capitala Bulgariei din perspectia de turist, am ales acest hotel pur și simplu deoarece era unul din hotelurile pe care le știam din vedere, zărindu-l de fiecare dată când treceam prin centrul orașului, fiind ușor de remarcat, având în vedere cele 18 etaje ale sale. Hotelul se află foarte aproape de două dintre localurile mele preferate din Sofia, unde mergeam des cu prietenii sau colegii de la muncă: micuțul local cu specific bulgăresc, Lozata, aflat într-un demisol de casă veche și mai somptuosul restaurant cu specific nepalez, Gurkha.

Despre hotelul Hemus se poate spune că se afla chiar în buricul târgului, adică în centrul centrului orașului, în apropiere de NDK (Palatul Culturii), faimosul bulevard Vitosha, cel cu magazine și terase, celebra catedrală Alexander Nevski, biserica Sfânta Sofia sau moscheea Banya Bashi. Hotelul are ca vecini mall-ul City Center și stația de metrou „Uniunea Europeana”, avantaje deloc de neglijat în alegerea unui loc de cazare.
Ce m-a cucerit însă la acest hotel și m-a făcut să revin a fost priveliște oferită. Am avut efectiv senzația că am întreg orașul la picioare, că acesta se desfășoara sub ochii mei, precum un film văzut la cinema.







Hotelul Hemus a fost construit în anul 1968, în perioada comunistă, iar acest lucru este vizibil prin mobilierul folosit, mocheta de pe podea sau tapetul de pe pereți. Camerele sunt spațioase, curate, salteaua este confortabilă și te poți înveli cu cuvertura de pe pat, dacă cumva pilota ți se poate părea sufocantă, cum e cazul meu. Hotelul are și o aripă nouă, care a fost deschisă publicului în 2013, Hemus Business Center. La ultimul etaj al hotelului se află club-restaurantul Monkey, în care eu trebuie să recunosc că nu am pășit, însă am înțeles că s-ar putea mânca bine, la prețuri moderate.

Prețurile de cazare sunt decente, având în vedere poziția centrală și condițiile de 3 stele oferite. Ca să nu mai zic de priveliștea care te lasă fără răsuflare! Pentru rezervare eu am folosit booking.com, însă puteți folosi în acest sens și site-ul hotelului.

Poate la următoarea vizită în Sofia voi alege un alt hotel sau cochetez cu ideea de a încerca Airbnb. Sau poate voi reveni la credinciosul hotel Hemus. 

Dacă ați înnoptat în Sofia, ce recomandări de cazare aveți?

duminică, 28 mai 2017

Barcelona: Ploaie și Parcul Guell, soare și Hospital Sant Pau - 2017 (III)

În ultima zi în Barcelona am ajuns și la Parcul Guell, că tot luasem biletele cu o zi înainte, când astrele nu se aliniasera ca să putem vizita zona monumentală a parcului. De aceasta dată însă nu ne-am topit la soare, ci a plouat pe tot parcursul vizitei, mai întâi mărunt, apoi cam tare. Nu pot spune că vizita a meritat investiția de 12 euro, în condițiile în care zona monumentală a parcului poate fi văzută și din exterior destul de bine.

În zona monumentală poți intra prin Teatrul Grec sau Plaça de la Natura, o terasă întinsă, înconjurată de o bancă-balustradă ondulată, decorată cu bucățele colorate de ceramică. Gaudi era un adept al refolosirii materialelor și acest aspect a ajuns un fel de semnătura a sa, prin folosirea diferitelor resturi de ceramică în decorarea construcțiilor sale, dându-le un aer jucăuș și original. De aici se poate vedea întreg orașul de sus, iar dacă nu ar fi plouat, aș fi putut să mă odihnesc pe marginea balustradei colorate. Mozaicul bucăților mici de faianță și sticlă mi s-a părut fascinant, plin de imaginație, parcă fiecare mică bucățică se afla exact acolo unde îi e locul, ca într-un puzzle.


Această porțiune din parc se afla deasupra Sălii Hipóstila, care o susține prin cele 86 coloane de inspirație dorică, care însă au fost reinterpretate într- manieră specifică lui Gaudi. De aici, cobori pe scara Dragonului și poti admira celebra salamandra. Dacă ai răbdare și îți aștepți rândul, poți face o poză cu aceasta. Datorită ploii eu am reușit să surprind salamandra singură, fără sumedenia de prietenei ce îi dădeau târcoale. 





Odată ajuns jos, poți vedea mai de aproape cele două căsuțe de turtă dulce ce străjuiesc cealaltă intrare în zona monumentală. Planul inițial era să existe 60 astfel de reședințe rezidențiale, însă până la urmă au fost construite doar aceastea două și casa în care ulterior a locuit chiar Gaudi, care poate fi vizitată separat.





duminică, 21 mai 2017

Barcelona văzută de sus: Parcul Guell și Cetatea Montjuic - 2017 (II)


Ziua de duminică a debutat cu soare, așa că după un mic dejun generos și o cafea, am luat autobuzul spre ceea ce speram a fi unul din obiectivele zilei: Parcul Guell, cu zona sa monumentală, ce poate fi vizitată doar pe bază de bilet. Așa că am ajuns noi în jurul orei 12 în parc și când să luam bilete pentru zona monumentală, vedem că aceastea pot fi achiziționate pentru vizite începând cu ora 17, în aceeași zi. Să luam bilete atunci, să luam bilete pentru a doua zi? Cum nu aveam în plan să mai revenim în aceeași zi, am decis să luam bilete pentru luni, deoarece zborul îl aveam mai pe seară.

Nu e cam și cum nu citisem că se poate întâmpla ca zona monumentală să fie aglomerată și e recomandat să iei bilete din timp, dar am zis că fiind extrasezon, nu va fi așa de multă lume. Greeeșit! Parcul era plin până la refuz, asta în afara așa zisei zone monumentale, care se poate vedea destul de bine odată ce intrii în parc, moment în care m-am gândit că poate ne-am pripit cu achiziționarea biletelor pentru a doua zi. Parcul e frumos, n-am ce să-i reproșez, însă nu am putut petrece prea mult timp din cauza îmgrămădelii de oameni, curioși ca și noi, care voiau să vadă căsuțele din turtă dulce proiectate de Gaudi, pentru parcul comandat de bunul său prieten, omul de afaceri Eusebi Guell.

Casa lui Gaudi din Parcul Guell





Zona monumentală din Parcul Guell

luni, 17 aprilie 2017

Conacul Mănăsia, un mic colț de rai


La o aruncătură de băț de București, în județul Ialomița, lângă orașul Urziceni se găsește o nestemată a arhitecturii sfârșitului de secol XIX. Conacul Mănăsia este complet renovat, decorat cu eleganță și bun gust și poate fi vizitat de publicul larg.

De când am aflat de existența lui mi-am dorit neapărat să-l vizitez, da nu oricum, ci într-o zi însorită, pentru a mă putea bucura atât de conac, cât și de parcul înverzit ce-l înconjoară.

Vizitarea conacului se poate face cu o programare prealabilă și constă într-un tur ghidat ce durează o jumătate de oră. Prețul este de 45 lei si include o băutură la alegere (limonadă, ceai sau cafea) și un cornuleț. Comparativ cu alte muzee, prețul poate părea un pic cam mare, dar cred ca merită din plin pentru experiența trăită într-un astfel de conac nobil, să poți admira arhitectura, mobilierul și obiectele de epocă alese cu grijă. Plătești de fapt o călătorie în timp.

Turul include vizitarea răcoroasei crame, somptuoaselor saloane și jucăușei mansarde. Cel mai mult mi-a plăcut salonul oriental, cu aerul său misterios, pernele colorate și ibricul de alamă pentru cafea. După ce turul se încheie poți reveni în conac pentru a face mai multe fotografii sau ca să te minunezi încă o dată de decor. Sau poți petrece o după amiază minunată pe domeniu, în parcul conacului.

La conac se servesc și meniuri avantgardiste, astfel, profitând de atmosfera luxoasă a conacului puteți încerca preparate din cele mai sofisticate. Poate voi experimenta și eu într-o bună zi un dejun la conac, pentru a-mi imagina că sunt o aristrocată din la belle epoque venită în vizită la conac, pentru a lua masa cu protipendada vremii. Pe lângă evenimentele culinare, conacul este gazda mai multor evenimente culturale precum concerte de pian sau recitări de poezie. Sau alte evenimente din cele mai diverse.














O zi însorită de primăvară. Încântătorul conac Mănăsia. O combinație ideală pentru un sfârșit de săptămână.

S-ar putea să îți placă și:


Site: http://domeniulmanasia.ro
Orar: vizitarea se face cu o programare prealabilă
Preț: 45 lei (include o băutură și o gustare)
Email: contact@domeniulmanasia.com
Telefon: +40 744 378 888

duminică, 9 aprilie 2017

Hola Espana, hola Barcelona - 2017 (I)


În Barcelona am ajuns într-o zi ploioasă de la sfârșitul lunii martie, când ploua, nu glumă. După un zbor fără peripeții cu BlueAir, Barcelona ne-a întâmpinat cu palmieri, câțiva papagali zgomotoși și o ploaie torențială. Dar cum nici în capitala Cataloniei nu lipsesc oamenii întreprinzători, cu „doar” 4 euro am putut cumpăra o umbrelă firavă de la ieșirea din subteran. 

Astfel înarmată am străbătut orașul de la stația Clot Arago până la hotelul Travelodge Poblenou, unde aveam făcută o rezervare prin booking.com.  Gazda primei noastre aventuri turistice în Spania s-a dovedit o alegere inspirată: camere sclipitor de curate, personal amabil și zâmbitor, plus un mic dejun generos, demn de un monarh.

Cum vremea nu te îmbia tocmai la promenade prin orașul lui Gaudi, am decis că pentru prima seară în Spania să ne mulțumim cu meniul restaurantului hotelului, în cazul meu cu o paella cu legume și un vin roze (că deh, șocant, nu aveau sangria!).

A doua zi, sâmbătă, vremea s-a schimbat la 180 de grade, ploaia a încetat și soarele și-a luat bine meritatul loc pe cerul senin. Tocmai la timp ca să pornim la pas spre primul obiectiv al călătoriei noastre, că doar nu poți vizita Barcelona fără a trece în palmares Sagrada Familia. Bine, de putut, poți, dar ar fi mare păcat. 

Construcția bisericii a început în anul 1882 și nu a fost terminată până astăzi. Anul 2026 ar trebui să fie anul în care construcția va fi încheiată, la un secol de la moartea arhitectului Antoni Gaudi, cel care a proiectat catedrala in stil gotic împletit cu Art Nouveau și a lucrat cu dedicare la ridicarea acesteia până în ziua în care și-a găsit sfârșitul, la 73 de ani, în urma unui accident de tramvai. Poate că ar fi supraviețuit acestui accident dacă ar fi primit îngrijiri medicale imediat, însă după hainele sale sărăcăcioase a fost confundat cu un cerșetor și lăsat mai multă vreme la locul accidentului, până când un polițist l-a transportat la spitalul La Creu, unde a primit îngrijiri medicale rudimentare, deoarece nimeni nu l-a recunoscut. Când a fost recunoscut era deja prea târziu.

Geniul lui Gaudi nu a murit odată cu el. Drept mărturie ne stă opera sa cea mai de seamă, Sagrada Familia, care este cel mai vizitat obiectiv din întreaga Spanie. Chiar dacă ați citit despre ea, ați văzut numeroare imagini cu interiorul sau exteriorul catedralei, acestea nu vă vor pregăti pentru ce veți vedea sau mai ales ce veți simți atunci când veți păși în inima acestei mărețe construcții. Felul în care lumina pătrunde prin numeroasele vitralii colorate oferă bisericii un aspect dumnezeiesc, iar coloanele înalte și tavanul dau acestui loc o senzație nelumească.

Sagrada Familia - detalii exterior




Lumina are ceva aparte în interiorul bisericii Sagrada Familia


Pentru a evita cozile de la intrare și situațiile în care accesul nu este permis din cauza aglomerației, vă recomand să vă programați vizita cu câteva zile în avans, cumpărând un bilet on-line. Chiar dacă puteți vizita biserica și când vremea e înnorată, pentru a vă putea bucura de magia jocului de lumini, cel mai bine ar fi să alegeți o zi însorită.

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Piata de Craciun din Sibiu (2016)


Sibiul, cu centrul său istoric, cu turnurile, zidurile, clădirile, străduțele înguste, cafenelele îmbietoare este mereu o alegere bună, un oraș cu iz medieval, cu oameni primitori și calzi, parcă desprins din basmele copilăriei.

Am poposit în orașul medieval pentru a vedea și a mă bucura de magia pieței de Crăciun. Acum 5 ani am vizitat piața de Crăciun din Sibiu fără a mă bucura însă și de spectacolul de lumini ce poate fi admirat la lăsatul serii. Așa că de această dată ne-am rezervat un week-end întreg pentru a fi siguri că nu vom rata nicio căsuță cu bunătăți și vom privi fiecare luminiță și proiecție de pe casele istorice din Piața Mare.

Căsuțele de lemn cu bunătăți încercuiesc piața și sunt la rândul lor străjuite de casele săsești, cu ochi migdalați pe acoperiș, care te urmăresc din orice unghi. „Căsuța cu migdale”, „Căsuța cu turtă dulce”, „Accesorii călduroase” sau „Căsuța cu globuri” sunt doar câteva din căsuțele care te ademenesc la tot pasul ca să cumperi ceva pentru tine sau pentru cei dragi, mai ales că se apropie Crăciunul.





La loc de cinste sunt preparatele tradiționale, murături, gemuri, cașcaval, carne afumată și o sumedenie de dulciuri făcute în casă. La capitolul dulciuri am văzut o sumedenie îndulcite cu miere sau stevia, ceea ce arată preocuparea românilor pentru a servi un desert mai sănătos. Nici cei care țin post nu sunt uitați, existând salam de biscuiți, jeleuri sau migdale glazurate, pentru a potoli pofta de dulce. Un desert inedit, de care m-am bucurat și eu pentru prima oară, a fost un cornet plin ochi cu castane coapte, cu miezul cald și dulce.


Un deset inedit, castane coapte
O piață de Crăciun nu ar avea același farmec, fără căsuțele care vând vin fiert aromat sau ceai cu rom, care te ajută să învingi frigul iernii.

La capitolul de-ale gurii de servit la fața locului, adică chiar în piață, se găsesc sandvișuri cu jumări sau untură, crenvurști bavarezi, cartofi copți, kurtos kolacs. Evident, că nu lipsesc nici preparatele fast food, care sunt apreciate de foarte mulți români, pe care însă prefer să nu le menționez.

Un cartof „credincios”, cu umplutură de post

duminică, 11 decembrie 2016

Conacele ascunse ale României


Într-o zi de joi am fost la un eveniment organizat de către „Fundația Calea Victoriei” intitulat „Conacele României, o istorie ascunsa”, pentru a afla care sunt aceste conace mai puțin cunoscute din țara noastră și ce povești ascund ele. Această prezentare a fost ținută de către Anita Sterea, doctor în istorie, care ne-a purtat virtual pașii prin conace tăinuite din diferite colțuri ale țării.

Dar totuși ce este un conac? Conacul se referă atât la clădirea impunătoare la care ne gândim cu toții când auzim acest cuvânt, cât și la întreaga moșie ce îl înconjoară, moșie situată în zona rurală. Aici este locul unde multe dintre personalitățile secolelor trecute se retrăgeau pentru a scăpa de agitația orașului de atunci, pentru a se bucura de liniștea de la țară. Dacă și simțeau nevoie să evadeze din agitația orașului, noi ce să mai zicem?

Ei bine, la acest eveniment am descoperit o mulțime de conace despre care nu știam că există și am aflat o grămadă de lucruri interesante despre trecutul lor. De asemenea, am aflat mai multe despre cele care nu îmi erau atât de necunoscute și pe care mă gândeam să le vizitez într-o bună zi. Vi le enumăr mai jos pe cere pe care le-am adăugat pe lista de vizitat a anului următor și sper să revin cu impresii frumoase de povestit.

  • Conacul Brătienilor de la Florica (județul Argeș). Acesta era locul preferat al Brătienilor, denumit chiar de către ei ca fiind „vatra și cuibul adevărat”. Pe domeniul conacului, Brătienii aveau propria fermă, cramă, capelă, gară și chiar un observator astronomic, toate înconjurate de un imens parc și podgoriile de la Ștefănești. Deja pot să-mi imaginez ce plăcut era să te plimbi pe acest domeniu vast!
  • Conacul Bellu din Urlați (județul Prahova). Conacul fost construit în stil neoromânesc la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX de către Alexandru Bellu, membru al familiei Bellu, familie cunoscută românilor în special pentru faptul că a donat terenul din București pentru cimitirul care le poartă numele, unde sunt îngroparate numeroase personalități din țara noastră. Alexandru Bellu era un om foarte bogat, colecționar de artă și unul din primii fotografii, care era pasionat în special de surprinderea traiului de la țară și expresiile de pe chipurile țăranilor. 
  • Conacul Octavian Goga din Ciucea (județul Cluj). Aflat într-o zonă superbă la 75 km de orașul Cluj-Napoca, conacul a fost cumpărat de către Octavian Goga de la văduva poetului Ady Endre. În prezent conacul găzduiește muzeul „Octavian Goga”, domeniul fiind donat statului român în anul 1966 de către văduva lui, Veturia Goga, o femeie controversată, care susțin unii că ar fi fost spion al lui Adolf Hitler.
  • Conacul Apafi de la Mălâncrav (județul Sibiu). Conacul familiei nobile Apafi a fost renovat și în prezent este o casă de oaspeți încărcată cu istorie, unde sper să înnoptez și eu într-o bună zi. Are 5 camere spațioase, balcon, bibliotecă, un living mare, gradina refacută cu o fântănă arteziană care te poartă în alte timpuri.
  • Conacul Manasia (județul Ialomița). Construcția impresionantului conac a vut loc între anii 1899 – 1900, în stil eclectic cu elemente de Art Nouveau de către familia Hagianoff. După cel de-al doilea război mondial conacul a fost lăsat în paragină, însă a avut norocul de a fi renovat începând cu anul 2006, în prezent găzduind diferite evenimente, cum ar fi deja cunoscute experiențe gastronomice propuse publicului larg.
S-ar putea să îți placă și: Conacul Manasia, un mic colț de rai
  • Conacul Polizu (județul Iași). Acest conac a fost construit între anii 1880 – 1887 de omul politic Constantin Ghika-Deleni, în satul Maxuț, județul Iași. Ca și conacul Manasia, și acest acesta a suferit degradări inimaginabile după cel de-al doilea război mondial, însă tot așa, a avut șansa de a fi renovat începând cu anul 2006 și în prezent este o frumoasă casă de oaspeți, ce găzduiește diferite evenimente speciale. Un alt loc deosebit, unde mi-aș dori să merg, să mă pot plimba în voie prin grădina vastă a conacului și să înnoptez într-una din cele de 25 de camere atent renovate!
Așadar aceasta este lista mea de conace pe care sper să le admir în anul ce tocmai bate la ușă. 

duminică, 20 noiembrie 2016

Idei de week-end: Constanta, orasul cu vedere la Marea Neagra

În Constanța am poposit la mijlocul lunii noiembrie, când razele de soare tomnatice se îmbinau cu norii cenușii și un vânt năprasnic. Pot spune că orașul dă senzația unui mozaic de influențe romane, grecești și turcești, care se pot observa în ruinele descoperite aici, arhitectura clădirilor și bucătăria locală.

Am ajuns în Constanța cu trenul, în două ore și jumătate, timp în care m-am delectat însemnând gânduri și impresii în noua mea agendă, primită de ziua mea și citind cu drag „Micul Prinț”, o lectură plină de învățăminte valabile la orice vârstă, dar mai ales când simțim că devenim oameni serioși care se iau uneori prea în serios. E bine să nu uităm secretul pe care vulpea i-l împărtășește Micului Prinț: „Să nu vezi decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi. Oamenii au uitat acest adevăr.”


Un cadou tare frumos primit de ziua mea, o agendă de scris gânduri, impresii, scurte povestiri, presărate pe alocuri cu pagini de colorat

Lectura de pe tren: „Micul Prinț” de Antoine de Saint Exupery

Pentru acest city-break autohton am ales hotelul Ibis pentru cazare, care m-a convins că este alegerea ideală pentru mine când răsfoiam paginile virtuale ale booking.com, prin camerele sale cu mobilier și decorațiuni în culori pastelate și priveliște la Marea Neagră. Alegerea a fost cât se poate de inspirată, având surpriza să primim la destinație un apartament în locul camerei duble rezervate. Apartamentul a fost spațios, luminos, curat, iar priveliștea absolut demențială, ca să zic așa. Cu riscul de a vă tot repeta, eu sunt înnebunită după locuri de cazare care te încântă cu o priveliște asupra orașului, a naturii sau ca în cazul de fată, a mării!

Marea Neagră văzută de la etajul 3 al hotelului Ibis din Constanța
Hotelul Ibis mai are avantajul că se află lângă centrul vechi al orașului, unde se află majoritatea atracțiilor turistice, restaurantelor și cafenelelor din port.