duminică, 22 octombrie 2017

Călătorind alături de Sissi, împărăteasa Austriei

Jean des Cars mi-a oferit prilejul, prin intermediul cărții sale „Sissi, împărăteasa Austriei” să călătoresc alături de frumoasa împărăteasă a Austriei. Sissi nu a găsit niciodată un loc căruia să îi poată spune acasă, poate cu excepția palatului Possenhofen din Bavaria unde și-a petrecut copilăria, din care a fost smulsă brusc pentru a deveni împărăteasă a Austriei la doar 16 ani. Nu s-a putut adapta niciodată rigorilor curții de la Viena, evadând cu fiecare ocazie în Bavaria natală sau la cure în stațiunile Bad Kissingen sau Bad Ischl. Ulterior, la recomandarea doctorului, aceasta s-a refugiat în insula Madeira pentru o cură de câteva luni, însă imediat ce a revenit în Viena, din noua starea sa de sănătate a degenerat.


Nu a fost niciodată atașată de Austria sau Viena, nutrind însă un vădit interes pentru Ungaria, a cărei regină a devenit în 1867. Aici și-a găsit un refugiu în palatul Godollo, unde a petrecut timp ori de câte ori a fost posibil, în detrimentul curții de la Viena, spre dezamăgirea soțului său Franz Iosef, care o iubea foarte mult și o considera îngerul său.

Cunoscută ca împărăteasa amazoană, Sissi iubea călăria și participa la vânători în Irlanda sau Anglia, unde considera că poate să își arate adevăratul potențial, mulți bărbați neputând ține pasul cu ea. După ce sciatica nu i-a mai permis să călărească, își forța doamnele de onoare la marșuri extenuante în fiecare zi, fiind cunoscută pasiunea pentru mișcare a împărătesei și regimul aspru la care își supunea trupul, cântărindu-se zilnic ca nu cumva să depășească greutatea de 50 kg avută la înălțimea de 1,72cm.

Călătoriile împărătesei s-au întețit după moartea unicului său fiu, aceasta neputând să treacă peste această pierdere până la sfârșitul vieții. De la Egipt la Maroc, Sissi a călătorit peste tot. S-a îndrăgostit de Corfu, unde și-a contruit un palat, Achilleon, însă s-a plictisit și de acesta, recunoscând singură că și dacă ar trebui să locuiască în rai, cu siguranță la un moment dat nu l-ar mai suporta, simțând nevoia sa plece în altă parte.

Ultima priveliște admirată de Sissi a fost cea a Alpilor, admirată din camera hotelului din Geneva, înainte de a fi asasinată de anarhistul Luigi Lucheni. Un sfârșit tragic, pentru o existență zbuciumată.

Viața sa a fost o adevărata călătorie, însă fără a-și găsi undeva locul, a se simți cu adevărat acasă. Relația cu Franz Iosef a opus întotdeauna realismul și simțul datoriei al acestuia cu romantismul nevrozat al împărătesei. Farmecul și frumusețea ei sunt legendare, spunându-se că nu puteau fi redate de nicio pensulă, oricât de iscusită. O carte istorică, plină de aspecte inedite din viața împărătesei, care ne ajută să pătrundem mai bine personalitatea sa misterioasă și să o putem înțelege mai bine decât au făcut-o contemporanii săi.

duminică, 8 octombrie 2017

Cimitirul Bellu, o atracție atipică a Bucureștiului


Cimitirul Bellu din București poate părea o atracție atipică pentru un turist sau pentru un locuitor al capitalei. Cimitirele, servind ca lăcașe de veci pentru trupurile neînsuflețite ale oamenilor, nu sunt cele mai atractive dintre destinații, având parcă un aer neliniștitor pentru mulți dintre noi. Pe mine nu mă neliniștesc, deși nu mi-aș dori să mă plimb printre morminte după lăsarea întunericului.

Cimitirul Bellu a luat ființă în anul 1856, pe una din moșiile familiei Bellu, care a donat terenul municipalității. Aici sunt îngropate multe personalități ale vieții culturale și politice românești, multe morminte fiind adevărate opere de artă, cimitirul fiind împânzit cu mausoleuri, cripte sau sculpturi deosebite. Cum era poate de așteptat, cimitirul are țesute multe povești și legende cu privire la cei pe care îi adăpostește.










Impresionantă mi s-a părut povestea de dragoste a doi tineri, care au descoperit după căsăstorie că sunt frate și soră. Neputând trăi nici împreună. nici separat, cei doi au decis să se sinucidă, iar mormântul lor este împodobit cu o frumoasă statuie care evoca drama pe care au trăit-o.


Doamna cu umbrelă este o statuie în mărime naturală a guvernantei belgiene Katalina Boschott, devenită ulterior iubita medicului român Andrei Popovici, care și-a găsit sfârșitul la Băile Herculane în urma unei operații care a dat greș. Ultimele sale cuvinte, care erau gravate pe  mormântul său au fost, în franceză „Acest animal de medic m-a ucis!”, aceasta considerând că a fost victima incompetenței acestuia.


Un mormânt care impresionează este cel al Iulie Hașdeu, cea care s-a stins la doar 19 ani, în urma unei pneumonii și pentru care tatăl său, cunoscutul scriitor Bogdan Petriceicu Hașdeu a construit castelul din Câmpina, în urma indicațiilor primite în vis de la fiica sa moartă. Durerea provocată de moartea unicei sale fiice, l-am împins pe scriitor la ședințe de spiritism, pentru a-și putea revedea copilul iubit.



Mausoleul celui supranumit „Nababul” a fost realizat de cunoscul arhitect Ion Mincu în 1899. Aici își are locul de veci Gheorghe Grigore Cantacuzino, care a murit în anul 1913. Precum palatele construite de acesta și locul de veci este impunător, astfel bogatul om politic vrând parcă să sfideze moartea.

În cimitirul Bellu sunt înmormântați o mulțime de oameni iluștri precum geniul poeziei românești, Mihai Eminescu, al cărui mormânt nu a fost uitat, fiind acoperit cu flori proaspete și candele aprinse. Lângă acesta sunt înmormântați Ion Luca Caragiale și Mihail Sadoveanu. Pe mormântul poetului Nichita Stănescu poți citi versuri care te fac să tresari. Pășind printre morminte îți poți prezenta omagiile pentru alte personalități precum Theodor Aman, Anda Călugăreanu, Henri Coandă, Corneliu Coposu, George Coșbuc, Spiru Haret, Petre Ispirescu, Ștefan Luchian, Ion Minulescu, Amza Pellea, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Aurel Vlaicu și mulți, mulți alții.





Cimitirul este un loc altfel, unde vei rămâne impresionat de arhitectura mormintelor și de personalitățile României care și-au găsit aici locul de veci. Nu este un loc turistic, dar este un loc care merită o vizită, cu condiția ca în urma ta să lași și o rugăciune pentru cei ale căror rămășite își petrec aici eternitatea.


duminică, 24 septembrie 2017

Desculță prin iarbă la Kew Gardens


În Kew Gardens am petrecut o după-amiază minunată de august. Grădinile sunt pur și simplu superbe, nu simți cum trece timpul plimbându-te pe alei sau desculță prin iarbă, îmbrățișând câte un trunchi de copac secular sau bucurându-te de razele jucăușe ale soarelui când stai tolănită pe o bancă. O sumedenie de plante, flori, copaci sunt găzduite de grădină și poți afla multe lucruri interesante despre acestea citind catonașele alăturate. Așa am putut să văd pe viu boabe de cafea sau de cacao. Iar pe lângă plante, am văzut și fazani colorați și păuni care se plimbau nestingheriți prin grădini. Plus câteva veverițe sărind din creangă în creangă.

Grădinile regale ascund mai multe surprize precum galeria Marianne North, Queen Charlotte's Cottage, The Hive, serele cu plante exotice sau grădina cu trandafiri. Pe lângă acestea, grădinile adăpostesc chiar și un palat, Kew Palace, al cărui interior poate fi vizitat. Aceastea sunt doar câteva din surprizele care vă așteaptă la Kew Gardens, pe celelalte sper să le descoperiți singuri cu următoarea vizită la Londra.

Aș putea spune că Kew Gardens sunt cel mai frumos loc de vizitat când ajungeți în Londra, chiar dacă de fapt acestea nu se află în Londra, ci în Richmond. Însă cum era de așteptat, puteți lua metroul din oraș până la grădini.

Aeroportul Heatrow fiind în imediata apropiere a grădinilor, puteți vedea cerul brăzdat din minut în minut de avioane care se pregătesc de aterizare. Puteți încerca să ghiciți despre ce linie aeriana este vorba, acestea fiind suficient de aproape pentru a descifra logo-urile.

Ca să vă bucurați cu adevărat de Kew Gardens este bine să vă acordați o zi întreagă pentru vizitare, cu siguranța va merita, mai ales dacă ziua vizitei voastre este una însorită. Eu am iubit pur și simplu aceste grădini, unde am putut să umblu desculță prin iarbă fără nicio grijă, într-un decor de vis. Dar cum puteau fi altfel grădinile familiei regale?

Și după ce ați vizitat grădinile în lung și în lat, veți mai zăbovi puțin înainte de plecare în magazinul de suveniruri de unde veți putea cumpăra cărți, semințe, bulbi, săpunuri, ilustrate, gemuri, miere și multe altele. Nici noi nu am plecat cu mâna goală și am cumpărat niște bulbi de lalele negre pe care să îi plantăm în grădina părinților mei.

Kew Gardens, un loc minunat, ce nu ar trebui ratat dacă ajungeți în Londra!

duminică, 17 septembrie 2017

Cotswolds: case din piatră aurie presărate pe dulci sfere

Îmi doream foarte mult să admir de aproape căsuțele de poveste construite cu piatră de culoarea mierii specifice zonei Cotswolds, considerată una din cele mai frumoase regiuni din Anglia. Englezii o consideră pe bună dreptate „an area of outstanding natural beauty”

Cotswolds se întinde pe o suprafață vastă de peste 2000 kmp, cu o mulțime de orașe, sate și poteci care te poartă pe dealuri, aceste dulci sfere care dau denumirea regiunii, wolds fiind un regionalism pentru colină în limba engleză. Case pitorești, din piatră aurie, uneori cu acoperiș de stuf, înconjurate de plante și flori, desprinse parcă din povești, așezate pe dealuri rotunjite, într-un cadru natural splendid, cam așa s-ar putea traduce Cotswolds în doar câteva cuvinte.

Cum imaginile acestor case m-au cucerit iremediabil am decis că este musai să le văd de aproape, să mă plimb pe străduțele satelor sau orașelor și să mă încarc cu energia de poveste a acestor locuri.

Când am ajuns din nou în Londra, la sfârșitul lunii august (când a fost surprinzător de cald) am decis să dăm o fugă într-o zi până în Cotswolds. La ora 8:21 am luat trenul din Gara Paddington, unde nu am rezistat și a trebuit să mă pozez cu urșulețul Paddington, fiind cunoscută slăbiciunea mea pentru urșuleți de pluș, în special pentru acei Tatty Teddy. Dar să continuam povestirea că altfel articolul se va transforma într-o argumentație că viața este mai frumoasă când ai un ursuleț de pluș alături.

Eu și cu Paddington în Gara Paddington din Londra
Prima destinație și punctul de plecare al aventurii a fost Moreton-in-Marsh. De aici aveam în plan să mergem în Stow-on-the-Wold și apoi în Burton-on-the-Water. Observați denumirile pitorești ale acestor localități. Și apoi dacă timpul și logistica o permitea aș fi vrut să ajungem și în Bibury, probabil cea mai cunoscută localitate din Cotswolds. Ca să nu prelungesc suspansul vă voi mărturisi că nu am reușit să ajungem și aici, bifând doar Moreton-in-Marsh, Stow-on-the-Wold și Bourton-on -the-Water. Nu am fi avut nici suficient timp, însă nici nu circula un autobuz dupa-amiaza către Bibury din Bourton-on-the-Water.

Moreton-in-Marsh
Călătoria cu trenul până în Moreton-in-Marsh a durat mai puțin de două ore. Aici, mai aveam puțin timp până când autobuzul urma să ne ducă în Stow-on-the-Wold așa că am apucat să vizităm centrul încă adormit al orășelului. Case de piatră mai vechi și mai noi, cafenele, ceainării, magazine de antichități, toate adunate în inima orașului. Un oraș micuț, liniștit, pe care în jumătate de oră l-ai străbătut de la un capăt la altul.

Centrul orașului Moreton-in-Marsh


My kind of cottage :)





Următorul pe listă a fost Stow-on-the-Wold, care mi-a amintit de pitorescul Henley-on-Thames pe care l-am vizitat anul trecut, în special datorită triunghiurilor festive atârnate pe sfoară de streșinile caselor care mă duc cu gândul la steagurile de rugăciune tibetane. Aici mai multă lume și mai multă agitație ca în Moreton-in-Marsh. Așa că după ce am vizitat zona centrală care mustea de turiși, am mers pe străduțe lăturalnice, unde nu era nici țipenie de om. Un contrast destul de mare între zumzetul străzii centrale și liniștea străzilor imediat învecinate, ascunse doar de un rând de case. Aici am putut să admir și să fotografiez construcțiile în voie. Mă fascinează că în Anglia casele au un nume. Astfel casele au și ele viață, personalitate și povești de spus.

S-ar putea să îți placă și: Week-end în Londra: Ziua 2 - Pitorescul Henley-on-Thames

Stow-on-the-Wold








Biserica St. Edward din Stow-on-the-Wold

Intrare încadrată de copaci a bisericii St. Edward
Nu am petrecut mai mult de o oră în Stow-on-the-Wold și apoi am luat autobuzul către Burton-on-the-Water, numit și Veneția Cotswolds-ului. Nu e o comparație tocmai justificată, dacă ai în vedere cursul subțire de apă și podețele parcă în miniatură care traversează satul. În Burton-on-the-Water și mai multă lume și mai multă agitație, dar tot așa, doar în zona centrală. Cum ne-am îndepărtat de aceasta am fost singuri pe străduțele liniștite și ne-am intersectat doar cu o pisică dolofană.

În Bourton on the Water ne-am plimbat mai mult, aici existând și câteva atracții precum Cotswold Motoring Museum, Bourton Model Railway Exhibition, The Model Village sau Birdland pe care însă nu le-am vizitat, însă justifică numărul mare de turiși (incluzându-ne și pe noi în această categorie). Aici am luat și prânzul, la o ceainărie de lângă apă, unde am pândit un loc liber, ca să stăm afară, la soare.

Casele de poveste din satul Bourton-on-the-Water




Visez la o astfel de casă, cu un birou și o mașină de scris așezate la geam




Străzile pustii de care vă povesteam

Pisica dolofană cu care ne-am intersectat

Prânzul

Desertul :)


După ce am explorat binișor orășelul, am luat autobuzul înapoi până în Moreton-in-Marsh, unde am vizitat pe îndelete centrul orașului până la venirea trenului care ne-a dus înapoi în Londra după o zi petrecută într-un loc de poveste, unde mi-aș dori să revin într-o bună zi și chiar să înnoptez într-o căsuță de turtă dulce.

Sfat util: dacă doriți să vizitați Cotswolds, verificați orarul autobuzelor ca să nu aveți surprize și acestea să nu circule în ziua aleasă de voi.

Traseu:
Londra - Moreton-in-Marsh - Stow-on-the-Wold - Bourton-on-the-Water
Bilet tren:
Londra - Moreton-in-Marsh - 40 lire dus-întors, valabil întreaga zi, pentru o persoană
Bilet autobuz: 
Moreton-in-Marsh - Stow-on-the-Wold - 2 lire
Stow-on-the-Wold - Bourton-on-the-Water - 2 lire
Bourton-on-the-Water - Moreton-in-Marsh - 2 lire 30 pence