duminică, 25 septembrie 2016

Santorini, perla neagră a Mării Egee


Santorini este considerată perla neagră a Mării Egee din cauza erupției vulcanului Nea Kameni care acum 3600 de ani a schimbat iremediabil aspectul actual al insulei, transformând ceea ce posibil a fost odată o insulă plină de verdeață și plaje cu nisip fin, într-o insulă aridă cu plaje de pietriș negru și ape de un albastru închis. Vulcanul Nea Kameni este încă activ și străjuiește insula cu plaje negre, ruinele antice și casuțe albe ordonate de-a lungul craterului. Santorini este promovată ca o destinație romantică, acest aspect fiind susținut de apusul de soare, când astrul solar se pierde treptat în mare, colorând întreaga insulă în nuanțe calde, creând o atmosferă feerică, ce predispune la sentimente drăgăstoase.

În Santorini am ajuns la mijlocul lunii septembrie, când soarele strălucea încă cu putere pe cerul albastru al insulei și cred că aici vremea este numai bună  pentru stat la soare și bălăcit în apă chiar până la sfârșitul lunii octombrie.

Plaja din Kamari este una din plajele cu granule de nisip negru și pietricele, care fac din fiecare intrare în apă o veritabilă ședință de reflexoterapie pentru tălpile picioarelor, o senzație deosebit de plăcută, cel puțin pentru mine. În timpul amiezii, granulele negre se încing foarte tare sub razele soarelui, așa că dacă nu ai papuci, este nevoie să faci slalom din mare până la prosop sau șezlong.

Plaja cu nisip negru din Kamari
Stațiunea Kamari văzută de sus
În Kamari, am stat la hotelul Andreas, un hotel micuț, cochet, luminos, decorat în alb și albastru, culori tipice pentru Grecia. Hotelul ne-a întâmpinat cu o grădină plină de verdeață, cu flori roșii de hibiscus, floricele micuțe mov și albe de bougainvillea, variate soiuri de cactuși imenși, arbori și arbuști. Această grădină a fost locul ideal pentru a lua micul dejun, ca să ne încărcam cu energie pentru întreaga zi. Personalul hotelului și proprietarii sunt oameni deosebit de amabili și drăguți. Ce mi-a adus un zâmbet larg pe buze a fost când după ce s-a efectuat curățenia în cameră, ursulețul meu micuț a fost așezat strengărește pe pernă, ceea ce mi s-a părut un gest deosebit de drăguț și a dat șederii o notă personală.


Locul ideal pentru a lua micul dejun - Hotel Andres

Kamari este o stațiune foarte animată cu numeroase localuri, restaurante, unde puteți degusta specialități grecești, dar și internaționale. Pe TripAdvisor apar 114 localuri înregistrate, asta ca să vă faceți o idee despre numărul lor. Cele mai multe terase, dar și cele mai aglomerate, sunt pe malul mării, însă puteți găsi o mulțime de alte terase pe străduțele stațiunii. Multe dintre ele au oferte speciale pentru două persoane, dintre acestea cele mai apetisante mi s-au părut cele de mix fish. În Santorini puteți încerca fava, un piure de mazăre galbenă decorticată crescută pe dealurile aride ale insulei sau salata care poartă numele insulei, pe care am gustat-o, însă prefer oricând o salată grecească în schimb. Și musai de încercat ar mai fi iaurtul înghețat, care e de-a dreptul delicios.

Mythos și capuccino frappe la terasa Saliveros din Kamari

Un delicios sandviș cu somon tot la terasa Saliveros
O atmosferă romantică la restaurantul Amalthia din Kamari
Chill in a box - iaurt înghețat cu topping
Santorini, chiar dacă este promovată ca o destinație romantică, poate fi ideală pentru o vacanță activă, pentru cei care își doresc mai mult decât stat la plajă și înotat în mare. Puteți vizita capitala insulei , Fira, orășelul Imerovigli, celebrul sat Oia de unde se spune că s-ar vedea cel mai bine apusul, situl arheologic de la Akrotiri, Thira Antică, plaja Roșie, Muzeul Vinului, plus că vă puteți îmbarca într-una din numeroasele croziere în jurul insulei. Și acestea sunt doar câteva dintre locurile care pot fi vizitate în Santorini luând autobuzul spre capitala Fira și apoi spre destinația dorită.

Fira, capitala insulei Santorini
La capitolul suveniruri, dacă doriți să luați o bucățică din Santorini acasă, puteți achiziționa de la magazin fava, pe care o puteți prepara voi cum doriți sau unul din vinurile produse aici, insula fiind cunoscută în special pentru un vin dulce preparat doar din struguri care au fost uscați la soare numit Vinsanto, care este destul de scumpicel. De asemenea, ar fi bine să cumpărați ceea ce doriți de pe insulă și să nu faceți ca mine și să vă bazați prea mult pe duty free-ul din aeroport. Acesta este unul din cele mai mici din câte am văzut, iar prețurile sunt chiar mai mari decât în magazinele de pe insulă. 

S-ar putea să îți placă și:

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Week-end în Londra: Ziua 2 - Pitorescul Henley-on-Thames și veverițele din St. James Park - 2016 (III)


Cu această vizită în Londra, am dorit ca o zi să evadez din capitală având ca destinație un orășel mic, pitoresc, unde să pot să mă plimb în voie pe străduțe și să pot admira casuțele de turtă dulce, cum îmi place mie să alint construcțiile din cărămidă roșie, tipic englezești.

M-am documentat puțin, unde anume aș putea avea parte de cele menționate mai sus, iar orășelul să fie și aproape de Londra și am ajuns la următoarele opțiuni, în această ordine: Rye (East Sussex), Henley-on-Thames și Cambridge. Cum în Rye (pe care îmi face o plăcere deosebită să-l pronunț „Rai”, că cine știe, o fi predestinat) era puțin mai dificil de ajuns, era nevoie să schimbăm trei trenuri, iar după calculele mele, de care acum am cam început să mă cam îndoiesc, prețul călătoriei de o zi ar fi fost destul de piperat, așa că am trecut la varianta cu numărul doi: Henley-on-Thames, pentru care am stabilit itinerariul.

Acum poate nu vă este foarte clar cum totuși am ajuns la lista scurtă de mai sus, în ciuda criteriilor menționate de selecție. Și cum am ajuns la Henley-on-Thames? Ei, bine, căutând locuri drăguțe în apropierea Londrei, care să fie turistice, dar nu prea. Adică să aiba șarmul micilor orașe englezești, fără a fi însă asaltate de turiști. Așa am ajuns la acest orășel, m-am uitat pe site-ul său, am căutat imagini pe google, mi-au plăcut, am citit că aici s-au filmat și câteva episoade din Midsummer Murders, serial pe care l-am văzut ocazional și care prezenta un decor autentic englezesc.

Nu a trebuit să ne trezim cu noaptea în cap, pe la ora 10 dimineața am luat metroul până la capăt de linie, în Ealing Broadway, de unde am cumpărat bilete de tren. De aici am luat următorul tren spre Henley-on-Thames (care este de fapt trenul cu destinație Reading), a fost nevoie să coborâm la Twyford, unde am așteptat vreo 40 minute trenul care ne ducea spre destinație, care circulă din oră în oră. 

Astfel, în jurul orei 1, am ajuns la destinație, în simpaticul orășel  străbătut de Tamisa, Henley-on-Thames. Orășelul era animat în acest week-end de un festival dedicat anilor 80, ca muzică și stil de viață, motiv pentru care am văzut o mulțime de oameni costumați, deghizați, purtând peruci colorate și accesorii stridente, specifice acelor ani. A fost tare amuzant să vezi acest orășel serios, după tipicul englezesc, asaltat de această mulțime pestriță, venită parcă să îi joace o farsă de 1 aprilie și să-i strice mersul liniștit al lucrurilor.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Week-end în Londra: Ziua 1 - Ipostaze cu Londra văzută de sus ...și nu numai - 2016 (II)


Ziua de sâmbătă s-ar cam rezuma din punct de vedere așa-zis turistic la un burger proaspăt preparat din Borough Market, mâncat din mers, în drum spre The Shard, unde am putut să văd o priveliște impresionată asupra Londrei de la etajul 32, iar pe seară am fost în parcul Greenwich, unde am putut să am o altă perspectivă asupra orașului, de la meridianul 0.

Borough Market. Sâmbătă am ajuns în jurul prânzului la Borough Market, unde m-am trezit captivă printre atâția oameni și miresme, unele de-a dreptul apetisante, altele mai puțin, în funcție de gusturi. Aici este unul din acele locuri din Londra, apeciat atât de turiști, cât și de localnici, motiv pentru care este întotdeauna aglomerație. În Borough Market puteți găsi o varietate de de preparate proaspete, fiind o veritabilă experiență de „steet-food” în inima Londrei.

Puteți găsi ceva de mâncare pentru orice gust sau dietă, de la produse begetariene la burgeri, o mulțime de brânzeturi, dulciuri, preparate din diverse bucătării și colțuri ale lumii, majoritatea preparate pe loc, în văzul mulțimii curioase și pofticioase.

Din acest amalgam de arome, pe mine m-a atras iremediabil mirosul de ceapă călită, care m-a condus către un stand de burgeri, de unde mi-am cumpărat și eu unul cu 5 lire.

Borough Market  

vineri, 26 august 2016

Week-end în Londra: Hello again, London! 2016 (I)


Cu doar câteva zile înainte, adică într-o zi de luni, mi-am cumpărat bilet de avion la WizzAir cu plecarea vineri de la 15:30, iar întorcerea lunea viitoare, cu zborul de la 13:30, având astfel la dispoziție două zile întregi, adică week-end-ul pentru a vizita orașul străbătut de Tamisa. 

Călătorind singură de această dată și având în vedere durata nu tocmai lungă a șederii, am concluzionat că îmi este de ajuns bagajul de mână pentru a-mi lua la mine cele trebuincioase călătoriei. Apoi a venit dilema și a început munca de documentare pentru a vedea cu ce anume am și nu am voie în bagajul pe care urma să-l sui în avion!

O altă întrebare, care poate părea naivă, a fost dacă mai trebuie să trec pe la ghișeul de check-in, dacă în fond și până la urmă oricum îmi fac check-in-ul online, că deh, e mult mai convenabil? Răspunsul este nu, nu mai e nevoie. Așa că nu doar că este mai ieftin ca în cazul bagajului de cală, dar este și mai rapid să zbori doar cu bagajul de mână! Nu mai e nevoie să stai la ghișeul de check-in sau să aștepți să vină și bagajul tău odată ajuns la destinație.

luni, 15 august 2016

Spiritul Cailor. O oră la pas cu Steluța.


De mic copil mi-au plăcut foarte mult caii. Fără doar și poate „Black Beauty” a fost unul dintre serialele cele mai îndrăgite din timpul copilăriei mele și așteptam fiecare nou episod cu sufletul la gură. „Black Beauty” era un armăsar superb, negru ca abanosul, având ca semn distinctiv o stea albă pe frunte.

Cu toate că din fragedă pruncie m-au impresionat caii și mi-am propus în mai multe rânduri să încep a deprinde puțin din tainele călăriei, nu am făcut cu adevărat pași concreți în această direcție. Poate și pentru că tot în copilărie, animată fiind de serialul mai sus menționat, mi-am convins vecinii de la țară, adică pe verii mei care aveau o iapă destul de vârstnică să mă lase să mă sui pe dânsa și să mă prefac că sunt o călăreață destoinică pentru câteva momente. Așa că au pus un preș pe post de șa, iar eu m-am văzut călare, făcând câțiva pași cu iapa pe drumul comunal din fața gospodăriei. Toate bune și frumoase, până s-au strâns în jurul meu mai mulți copii dornici și curioși să vadă așa zisul spectacol și au speriatul bietul animal care luat-o la goană cu mine în spinare, ca să scape de publicul agasant. Bine, nu cred că a gonit prea tare și nici prea mult, însă în acele clipe de disperare m-am agățat de coama animalului până ce acesta s-a potolit, câți va metri mai încolo. Nu mai știu exact cum m-am dat jos de pe cal, dar cert e că am tras o spaimă serioasă și de atunci am preferat să admir caii mai de la distanță, maximul de apropiere fiind câteva ture pe sprinarea unui exemplar blând într-un țarc.

Trecând peste această introducere, știam de la ultima promenadă în Poiana Brașov că în apropierea stațiunii există un așa zis centru de echitație. Bine, poate că centru de echitație sună cam pompos pentru realitatea de la fața locului. Mai degrabă un loc cu cai frumoși cu care poți face o plimbare.

duminică, 7 august 2016

Ceaunul Tihnit. Sau unde mâncăm în Brașov.


"Ceaunul tihnit" s-a transformat dintr-o întâmplare într-o tradiție pentru când poposim în Brașov. Dacă prima oară am ales localul printr-o pură inspirație de moment când căutam un loc unde să luăm masa în centrul orașului, următoarele dăți a fost o acțiune cât și poate de premeditată.

Ne-au cucerit mâncărurile delicioase, gătite la ceaun, din ingrediente proaspete, de la țară, preparate după rețete tradiționale ardelenești. Deja am început să salivez un pic când mă gândesc la preparatele din meniul lor.

Localul vă oferă posibilitatea de a lua masa în tihnă la mai sus numitul "Ceaun tihnit" sau să comandați mâncarea pentru a o lua la pachet de la "Ceaunul iute", situat imediat lângă. Recunosc, prima oara când am citit, am crezut ca la "Ceaunul iute" sunt preparate picante, de unde și numele :) Amuzant, nu? 

Până acum preferat să mâncăm în tihnă, atât înăuntru, cât și la terasă, pe timpul verii. În funcție de ziua săptămânii puteți să verificați pe site-ul lor care sunt ciorbele și tocănițele zilei, pe lângă preparatele consacrate, care pot fi comandate în orice zi. Cred că puteți încerca cu încredere orice preparat din meniu, până acum noi nu am fost dezamăgiți de ce am gustat de la ciorbă de cartofi cu afumătură la plăcintă cu legume sau de la sărmăluțe la ceaun la zacusca casei. Aș mai menționa că în meniu există o varietate de mâncăruri fără carne, potrivite pentru vegetarieni sau vegani.

Pe lângă mâncarea gustoasă, la "Ceaunul tihnit" veți găsi și o atmosferă caldă, primitoare, tihnită. Aceste două ingrediente principale fac din acesta unul din locurile în care îmi doresc să revin și mereu o fac cu drag, chiar dacă de felul meu îmi place și să explorez și să încerc lucruri noi.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Fundata: Padina Ursului, cazare la înălțime în comuna aflată la cea mai mare altitudine din România



În acest loc cu adevărat minunat am ajuns la începutul lunii iulie și am fost cu adevărat impresionată de peisajele care îți taie răsuflarea în drum spre Fundata, localitatea situată la cea mai mare altitudine din România - 1360m. Iar impresiile frumoase au continuat cu cazarea de la Padina Ursului, o pensiunea cu o arhitectură deosebită, unde se vede atenția proprietarilor pentru cele mai mici detalii, ca să te facă să simți că te aflii într-un loc cald și primitor.

Camera a fost spațioasă, deosebit de curată, unde mi-a plăcut foarte mult mobilierul de fier forjat combinat cu cel din lemn pictat, cu modele întâlnite în trecut în gospădăriile țărănești din Transilvania. Ca să nu mai spun că aveam și un mic balcon cu o priveliște deosebită de unde am putut să fotografiez răsăritul. Bine, întâmplarea a făcut să mă trezesc la ora cu pricina și dacă tot s-a întâmplat am tras și câteva cadre cu peisajul scăldat în primele raze ale dimineții.

sâmbătă, 25 iunie 2016

De Rusalii, din nou în Predeal, pentru a urca la cabana Susai pe timp de vară


Cu ocazia weekend-ului prelungit de Rusalii, am decis să mergem din nou la hotelul Belvedere din Predeal, pentru că voiam să urc până la cabana Susai, pentru a vedea cum arată peisajul vara, când totul este verde, față de albul strălucitor care învăluia peisajul iarna.

Am ales o ofertă de Rusalii care pe lângă cazare cu mic dejun mai avea și un prânz festiv inclus, prânz care s-a dovedit prelungit și de care mai bine ne-am fi lipsit. Partea festivă a prânzului era asigurată de un grup de dansatoare, care au ajuns mai greu din cauza unui blocaj în trafic, așa că între ciorbă și friptură am așteptat mai bine de o oră, timp în care mi-am cam ocupat timpul sorbind vin din carafa inclusă în meniu, așa că după prânzul prelungit am tras un pui de somn prelungit. De asemenea, a trebuit să luăm lungul dejun la masă cu alte două persoane pe care nu le cunoșteam, deoarece așa fusese aranjamentul meselor pe camere. Destul de ciudat aș zice!

Cam așa s-a scurs ziua de sâmbătă. Duminică în schimb am pornit pe traseul planificat spre cabana Susai, o plimbare plăcută de aproximativ o oră, care poate fi făcută alături de cei mici, fiind potrivită pentru întreaga familie. Vă recomand acest traseu, care poate fi făcut cu ușurință într-o zi, puteți pleca cu trenul dimineața din București până în Predeal, urcați până la cabana Susai, poposiți un pic acolo și apoi vă puteți întoarce acasă. Totul pe îndelete într-o singură zi.

La cabana Susai (sau ceea ce poartă astăzi numele de cabana Susai) nu am găsit nimic de mâncare, ci se putea cumpăra doar câte ceva de băut. Așa că ar fi bine să aveți merinde  de acasă pe traseu, iar sus puteți chiar să faceți un picnic pe pajiștea din jurul cabanei.